In timp ce francezii tocmai au renuntat la aplicarea unui impozit forfetar pentru persoanele juridice in valoare de 1.300 de euro (pentru a contracara efectele crizei), aplicabil oricaror companii (chiar si cu pierderi) care au cifre de afaceri de peste 750.000 de euro, guvernul nostru a plusat, propunand un impozit de 1.500 de euro, tuturor companiilor, indiferent de cifra de afaceri, chiar acum in mijlocul crizei. Asta netinand cont ca majoritatea firmelor au probleme mari cu incasarea contravalorii facturilor, cu plata datoriilor catre stat sau plata ratelor catre banci si chiar cu mentinerea angajatilor din lipsa de comenzi si bani de salarii.

Dupa prima runda de negocieri, dandu-si seama probabil ca 1.500 de euro in plus la impozit inseamna un posibil faliment pentru firmele foarte mici, s-au facut mai multe praguri de impozitare, de 500 de euro pentru firmele cu cifre de afaceri sub 12.000 de euro, 1.000 de euro pentru firmele cu cifre de afaceri intre 12.000 si 50.000 de euro, 1.500 de euro pentru cifre de afaceri intre 50.000 si 100.000 de euro, etc. pana la 10.000 de euro pentru firmele cu cifra de afaceri de peste 30.000.000 de euro. Justificarea initiala a unui astfel de impozit a fost numarul mare al firmelor care raporteaza pierderi (cam 40%), banuite ca isi “ajusteaza” cheltuielile in asa fel incat sa nu aiba profit, deci nici impozit pe profit de platit. Nu neg ca o parte din aceste firme fac intentionat in asa fel incat sa nu aiba profit, dar acesta nu este in nici un caz un motiv de a pedepsi toate firmele. In plus, metoda “clasica” de a genera pierderi, adica marirea “artificiala” a cheltuielilor (cumpararea de masini, imobile, decontari diverse pe persoana juridica desi ele sunt folosite majoritar pentru beneficiul unei persoane fizice) astfel incat cheltuielile sa fie mai mari decat veniturile, este ea in sine generatoare de taxe si impozite (cheltuieli mari inseamna TVA platit mai mare, incasari mai mari pentru alte firme din care se vor plati impozite pe profit/venit/dividende mai mari, etc). Iar orice firma, cu profit sau pierdere, plateste multe alte impozite/taxe statului, in special cele salariale, care sunt in general semnificativ mai mari decat impozitele pe profit/venit. Deci chiar si aceste firme cu pierderi aduc contributii semnificative la bugetul tarii. De fapt e mai mult ca sigur ca inchiderea unei astfel de companii ar aduce bugetului o gaura semnificativ mai mare decat acei 500-10.000 de euro incasati ca si impozit forfetar, mai ales daca tinem cont ca vor fi dati afara si angajatii companiei, care cel mai probabil vor trai din ajutor de somaj o perioada, adica din banii statului. Dupa parerea mea, daca 10-15% din companii isi vor inchide portile din cauza acestui extra impozit (al carui efect impovarator este multiplicat de criza financiara) atunci statul nu va reusi sa stranga mai multi bani la buget. Ce e sigur insa e ca o parte din cele 600.000 de companii sunt nerentabile sau la limita rentabilitatii si in contextul actual vor prefera sa-si inchida afacerile, crescand astfel numarul de someri. Dilema este cat la suta din companii se vor afla in situatia de a inchide afacerea sau a concedia oameni pentru a compensa cresterea impozitelor. Chiar daca procentul nu va fi mare si disparitia acestor companii nu va genera o gaura mai mare bugetului decat plusul din impozitele noi venite de la companiile ramase pe piata care vor plati impozite mai mari, va exista si un alt efect sigur, pe langa marirea somajului: cresterea semnificativa a inflatiei. Marirea cheltuielilor/impozitelor unei companii duce in foarte scurt timp la marirea preturilor, iar cand 40% din companii vor resimti o crestere a impozitelor (chiar mai mult de 40%, pentru ca exista companii cu profit, care aveau impozit mai mic decat impozitul forfetar), cresterea preturilor va fi inevitabila. Chiar si reasezarea pietei va duce la inflatie (daca un numar mai mic de firme vor presta un tip de serviciu, acesta se va scumpi). Al treilea efect nedorit este evaziunea fiscala. In conditiile in care diferenta de impozit de platit va reprezenta pentru destule companii peste 5% din cifra de afaceri, adica poate chiar marja de rentabilitate a companiei, acestea vor prefera sa suspende activitatea si sa lucreze la negru, evitand astfel si vechile impozite pe care le plateau pana atunci.

In conditiile introducerii unui astfel de impozit, toate aceste trei efecte enumerate vor aparea sigur, singura dilema fiind in ce masura, lucru dealtfel foarte greu de prevazut. Intrebarea mea este de ce ar lua guvernul in perioada de criza o masura care va genera cu siguranta o crestere a somajului, inflatiei si evaziunii fiscale, dar nu la fel de sigur va genera si o crestere a incasarilor bugetare (de fapt ar putea duce chiar la o scadere a acestora, in functie de cum va reactiona mediul de afaceri). In plus, insasi legalitatea luarii unei astfel de masuri aplicabile cu 1 mai este discutabila, fiind stiut ca o modificare a codului fiscal ar trebui aplicata doar din 2010. Semnalul dat mediului de afaceri ar fi inca odata ca politica fiscala a Romaniei este impredictibila (doar de la inceputul anului s-au schimbat taxele pe salarii de vreo 2 ori) iar orice investitor serios s-ar gandi de 2 ori pe viitor daca merita sa faca afaceri intr-un astfel de mediu in care regulile se schimba de la o luna la alta.

Actiunile bancii vor reveni la tranzactionare dupa mai bine de trei luni de pauza in data de 19 decembrie sau cel mai tarziu in data de 5 ianuarie. Tranzactionarea actiunilor TLV a fost suspendata in data de 2 septembrie pentru a putea fi derulata o operatiune de consolidare a valorii nominale, de la 0.1 RON la 1 RON/actiune prin transformarea a 10 actiuni vechi intr-o actiune noua. Intre timp insa indicele BET a pierdut inca 45% din valoarea din septembrie din aceasta cauza existand o asteptare negativa asupra valorii la care vor reintra la tranzactionare actiunile TLV (desi ultima cotatie pentru actiunile TLV la Bursa de la Sibiu pentru sfarsitul lunii martie este de aproximativ 0.64 RON dupa valoarea veche, echivalentul a 6.4 RON la valoarea noua, insa si pe bursa de la Sibiu actiunea a fost suspendata in aceasta perioada de la tranzactionare si intre timp au avut loc multe alte evenimente).

De asemenea banca a reusit sa atraga un imprumut de 100 de milioane de euro de la BERD, care este actionar principal al bancii. Banii vor fi folositi pentru creditarea IMM-urilor, domeniu in care banca detine o cota importanta de piata (aproximativ 18%). O alta veste buna pentru banca este ca inca reuseste sa atraga depozite mai mari decat sumele pe care le acorda sub forma de credite, fiind una dintre putinele banci care reusesc acest lucru.

Bonitatea unui client si relatia lui cu banca vor incepe sa conteze din ce in ce mai mult, cei cu un istoric bun de plata al creditelor precedente fiind avantajati. Daca nu ati avut intarzieri de plata la creditele precedente este mult mai probabil ca veti putea obtine un credit nou fata de un client nou (care nu are istoric de plati cu banca) sau care are un istoric negativ.

De asemenea, creditele in valuta vor fi mai rare, mai ales cele pe perioade mai lungi. Chiar si clientii cu venituri mari vor fi limitati ca si grad de indatorare la 50% din venituri pentru creditele in valuta pe perioade lungi.

Totusi, nu trebuie sa va alarmati ca bancile nu vor mai da credite. Chiar daca momentan bancile au acces la mai putini bani decat inainte, trebuie inteles ca principala metoda a bancilor de a face profit este prin acordarea de credite. Diferenta va fi ca bancile isi vor “permite” sa selecteze clientii mai atent, in functie de gradul de risc si venituri, si sa ceara dobanzi si garantii mai mari decat inainte. Singurul lucru pe care il puteti face in ideea de a avea acces mai usor la credite in viitor este de a avea un istoric bun de plati pentru creditele actuale (preferabil fara intarzieri), intrucat acest lucru va conta din ce in ce mai mult in viitor. De asemenea, n-ar fi o idee rea sa strangeti intai un avans semnificativ (25-30%) inainte de a solicita un credit.

Produsul Intern Brut (PIB) pe primul semestru a fost de 53,3 miliarde euro, iar masurile BNR de a creste dobanda de interventie nu par a fi redus apetitul pentru consum al populatiei. Totusi, o buna parte a cresterii este datorata anului agricol net superior fata de 2007 si cresterii din domeniul constructiilor, ambii factori putand afecta insa negativ cresterea economica pentru 2009 datorita inconstantei care poate aparea in domeniul agricol si a preconizatei scaderi de ritm din domeniul constructiilor datorata inaspririi conditiilor de creditare. In aceste conditii, majoritatea specialistilor se asteapta la o reducere semnificativa a cresterii economice pentru anul viitor catre o valoare mai apropiata mediei UE.

Analistii internationali vorbesc de cateva luni bune de o aterizare “dura” a economiei romanesti, insa momentan se pare ca singura care a aterizat dur este bursa, care este mult mai sensibila la sentimentele investitorilor straini si a scazut fara sa tina cont de performantele economice locale. Conform acestei logici inverse, probabil vom vedea cresteri semnificative pe bursa doar cand economia isi va incetini serios cresterea :)

Si totusi, banca chiar ofera dobanda de 20% (impozabila desigur) clientilor care isi deschid un depozit cu termen de o luna. Exista insa cateva conditii, care transforma acest depozit mai mult intr-o metoda (posibil eficienta) de marketing a bancii decat intr-o metoda miraculoasa de economisire. Conditiile sunt urmatoarele: suma depusa trebuie sa fie intre 1.000 si 5.000 de lei, iar la scadenta (adica dupa prima luna) depozitul nu mai poate fi prelungit cu acelasi tip de depozit. In schimb, clientul este obligat sa aleaga un alt tip de depozit (de obicei de minim 6 luni) oferit de banca (cu dobanzi “normale” intre 9 si 11,5%) sau deschiderea unui cont curent cu dobanda de 6,75%.

In concluzie, daca un client deschide un astfel de depozit cu dobanda de 20%, acest depozit va avea scadenta dupa prima luna fara a putea fi prelungit, iar banca va trebui sa plateasca o dobanda de maxim 84 lei intrucat suma maxima pentru un astfel de depozit este de 5.000 de lei (am considerat a 12-a parte din dobanda anuala de 20%). In cazul in care clientul a depus 5.000 de lei, dupa prima luna va avea aproximativ 5070 lei (am scazut impozitul) pe care insa va trebui sa ii depuna intr-un nou depozit “obisnuit” la termen (deci unul cu dobanda normala) sau intr-un cont curent cu dobanda de 6,75%. Presupunand ca banii vor fi depusi intr-un depozit cu termen de 6 luni si dobanda de 11,5%, clientul va tine banii in conturile bancii cel putin 7 luni, iar dobanda anualizata pe care o va primi de fapt pentru cele 7 luni va fi de aproximativ 12,7% (minus impozit). In cazul in care depozitul al doilea pe care il alege clientul este pe 12 luni, dobanda anualizata devine 12,15%. De fapt clientul beneficiaza doar de o luna de dobanda ridicata si pentru o suma de maxim 5.000 de lei, castigul lui real fiind de aproximativ 30 de lei fata de cat ar fi castigat in urma depunerii banilor intr-un depozit obisnuit. Desigur ca 30 de lei in plus nu reprezinta un venit spectaculos si in nici un caz ceva la care sa ne asteptam de la o dobanda asa zis de 20%, insa este mai bun decat nimic (eventual se pot face mai multe depozite de acest tip). Iar pentru banca este un cost minor pe care il plateste in speranta atragerii de clienti noi, impresionati de nivelul dobanzii (in general atragerea unui client nou costa mult mai mult decat 30 de lei).

ING a gasit o solutie simpla si a introdus serviciul Plati Expres. Posesorii unui card ING pot merge intr-un ING Office cu factura oricand intre orele 7 si 23, iar pentru a o plati trebuie doar sa treaca cardul prin aparat si sa treaca codul de bare al facturii prin fata unui cititor de coduri de bare. Odata recunoscuta factura, aparatul va sti ce suma trebuie platita si cine este clientul de pe factura, posesorul cardului trebuind doar sa confirme tranzactia si suma introducand codul PIN al cardului. ING pretinde ca o astfel de operatiune dureaza doar 20 de secunde pentru fiecare factura platita. Sigur ca si scanatul codului de bare poate parea complicat unora (factura trebuie pozitionata cu scrisul in sus si codul de bare in dreptul marcajului), insa este oricum mai simplu decat introducerea manuala a codului client si a sumei de plata la un bancomat (dupa ce anterior trebuie sa selectezi din meniu optiunea Plata facturi, tipul facturii, etc), iar tipul de facturi care pot fi platite este mult mai variat decat la bancomatele care au optiune de plata facturi. Deci se pare ca oricare ar fi fost justificarea bancilor pentru a nu permite plata facturilor dupa ora 16, ING a gasit solutia ca acestea sa poata fi platite chiar si in weekend pana la ora 23, si in plus dureaza chiar mai putin decat plata la banca unde in afara faptului ca de obicei trebuie sa stai la coada, un om de la ghiseu nu poate face aceasta operatiune in 20 de secunde (de obicei trebuie sa dea restul, plata facandu-se cash, sa tipareasca chitanta, sa te puna sa semnezi, etc).

Cateodata stau si ma intreb de ce oare nu s-au facut lucrurile astea de mai multa vreme, dar apoi imi amintesc ca nu de mult, prin anul 2000-2001, firmele nu-si puteau depune banii in cont la unele banci decat pana la ora 13, iar Trezoreria avea program cu publicul pana la ora 12. Intre timp lucrurile s-au mai reglementat (acum in sfarsit Trezoreria are un program cu publicul decent), iar ultima data mi-am platit chiar impozitele locale la primaria Cluj-Napoca cu cardul. Chiar daca lucrurile acestea se fac in Occident de zeci de ani, este bine totusi ca lucrurile evolueaza si la noi. Sper sa avem surprize placute in curand si din partea ITM (Inspectoratul Teritorial de Munca), CNAS (Casa Nationala de Asigurari de Sanatate) si a altor institutii de stat a caror program cu publicul lasa mult de dorit (sunt curios cate tari mai exista in Europa a caror institutii de stat au program redus sau chiar deloc vinerea, asta dupa ce ca si in celelalte zile e de doar 4-6 ore).

O influenta mare asupra acestor cifre spectaculoase o au evolutiile foarte bune ale Petrom si BRD, care au cifre de afaceri si profituri semnificativ mai mari decat a celorlalte companii si care au avut evolutii excelente: cifra de afaceri a BRD a crescut cu 120% fata de trimestrul 1 din 2007, iar profitul cu 54%, iar in cazul Petrom cifra de afaceri a crescut cu 35% si profitul cu 156%. Doar profitul Petrom pe primul trimestru, care se apropie de un miliard de lei, reprezinta mai bine de 60% din profitul total al primelor 40 de companii listate luate impreuna.

Alte domenii care au avut cresteri spectaculoase sunt cel bancar (toate bancile listate au rezultate spectaculoase, cresteri a profitului de 54% la BRD, 58% la Banca Transilvania si 1697% Banca Carpatica - care insa anul trecut a avut un prim trimestru foarte slab), constructiile (in special Impact - profit cu 136% mai mare), companiile din domeniul chimic, in special ingrasaminte chimice (Azomures si Amonil au trecut pe profit dupa ce anul trecut in primul trimestru erau ambele pe pierdere). Tot o crestere semnificativa, atat procentual cat si valoric, a avut Transelectrica, care a reusit sa isi mareasca profitul pe primul trimestru al 2008 cu 94% fata de anul precedent.

De partea cealalta, ALRO Slatina este printre companiile care au inregistrat reduceri semnificative ale profitului (in special valoric), de -26%. Daca ar fi sa dam un exemplu de domeniu de activitate unde profiturile s-au redus semnificativ probabil ca cel mai bun ar fi cel al companiilor de servicii financiare, SIF-urile si Broker Cluj, a caror profituri s-au injumatatit in medie (Broker Cluj avand o reducere chiar mai drastica, in special datorita evolutiei descrescatoare a bursei din primul trimestru).

Rezultatele bune ale majoritatii companiilor, cresterea economica de 7,5% raportata pe primul trimestru si redresarea monedei nationale din ultima vreme ar putea da un imbold pozitiv bursei de valori in perioada urmatoare, asteptat probabil de multi investitori. Insa acest lucru pare sa depinda mai mult de sentimentele investitorilor straini, decat de cele ale investitorilor locali.

Asteptarile pentru acest an sunt in continuare optimiste, cu toate ca situatia internationala nu pare a fi favorabila mediului financiar-bancar. Profitul brut operational propus pentru 2008 este de 300 de milioane, adica cu 31% mai mare decat profitul operational din 2007. Totusi profitul total va fi probabil semnificativ mai mare intrucat Banca Transilvania a vandut la inceputul lunii aprilie participatia de 25% pe care o detinea la compania de asigurari Asiban, valoarea pachetului fiind estimata la 87,5 milioane euro (se asteapta insa aprobarea tranzactiei de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor - CSA).

Profitul realizat pe primul trimestru al anului 2008 este de aproximativ 60 de milioane de lei, semnificativ mai mare decat cel de pe primul trimestru al 2007 (de aproximativ 33 milioane lei), iar activele au crescut cu 8% fata de 31 decembrie 2007, pe tot anul fiind bugetata o crestere a activelor de 40%, sperandu-se depasirea cifrei de 5 miliarde de euro. Politica de extindere agresiva va continua si in acest an prin deschiderea de noi agentii, totodata investindu-se si in retehnologizare (in special software) si avandu-se in vedere si inceperea procesului de extindere a bancii in republica Moldova (fiind a doua tara in care banca urmeaza sa se extinda, dupa Cipru).