Arhiva pentru categoria 'Afaceri'
Impozitul forfetar, “ajutor” pe timp de criza

Inca de la instalarea actualului guvern am avut impresia ca a fost facut in graba, pe baza unor negocieri politice fara logica, cu majoritatea ministrilor lipsiti de experienta in domeniile lor. Iar ultima propunere venita din partea ministerului de finante vine sa-mi intareasca ceea ce credeam.

In timp ce francezii tocmai au renuntat la aplicarea unui impozit forfetar pentru persoanele juridice in valoare de 1.300 de euro (pentru a contracara efectele crizei), aplicabil oricaror companii (chiar si cu pierderi) care au cifre de afaceri de peste 750.000 de euro, guvernul nostru a plusat, propunand un impozit de 1.500 de euro, tuturor companiilor, indiferent de cifra de afaceri, chiar acum in mijlocul crizei. Asta netinand cont ca majoritatea firmelor au probleme mari cu incasarea contravalorii facturilor, cu plata datoriilor catre stat sau plata ratelor catre banci si chiar cu mentinerea angajatilor din lipsa de comenzi si bani de salarii.

Dupa prima runda de negocieri, dandu-si seama probabil ca 1.500 de euro in plus la impozit inseamna un posibil faliment pentru firmele foarte mici, s-au facut mai multe praguri de impozitare, de 500 de euro pentru firmele cu cifre de afaceri sub 12.000 de euro, 1.000 de euro pentru firmele cu cifre de afaceri intre 12.000 si 50.000 de euro, 1.500 de euro pentru cifre de afaceri intre 50.000 si 100.000 de euro, etc. pana la 10.000 de euro pentru firmele cu cifra de afaceri de peste 30.000.000 de euro. Justificarea initiala a unui astfel de impozit a fost numarul mare al firmelor care raporteaza pierderi (cam 40%), banuite ca isi “ajusteaza” cheltuielile in asa fel incat sa nu aiba profit, deci nici impozit pe profit de platit. Nu neg ca o parte din aceste firme fac intentionat in asa fel incat sa nu aiba profit, dar acesta nu este in nici un caz un motiv de a pedepsi toate firmele. In plus, metoda “clasica” de a genera pierderi, adica marirea “artificiala” a cheltuielilor (cumpararea de masini, imobile, decontari diverse pe persoana juridica desi ele sunt folosite majoritar pentru beneficiul unei persoane fizice) astfel incat cheltuielile sa fie mai mari decat veniturile, este ea in sine generatoare de taxe si impozite (cheltuieli mari inseamna TVA platit mai mare, incasari mai mari pentru alte firme din care se vor plati impozite pe profit/venit/dividende mai mari, etc). Iar orice firma, cu profit sau pierdere, plateste multe alte impozite/taxe statului, in special cele salariale, care sunt in general semnificativ mai mari decat impozitele pe profit/venit. Deci chiar si aceste firme cu pierderi aduc contributii semnificative la bugetul tarii. De fapt e mai mult ca sigur ca inchiderea unei astfel de companii ar aduce bugetului o gaura semnificativ mai mare decat acei 500-10.000 de euro incasati ca si impozit forfetar, mai ales daca tinem cont ca vor fi dati afara si angajatii companiei, care cel mai probabil vor trai din ajutor de somaj o perioada, adica din banii statului. Dupa parerea mea, daca 10-15% din companii isi vor inchide portile din cauza acestui extra impozit (al carui efect impovarator este multiplicat de criza financiara) atunci statul nu va reusi sa stranga mai multi bani la buget. Ce e sigur insa e ca o parte din cele 600.000 de companii sunt nerentabile sau la limita rentabilitatii si in contextul actual vor prefera sa-si inchida afacerile, crescand astfel numarul de someri. Dilema este cat la suta din companii se vor afla in situatia de a inchide afacerea sau a concedia oameni pentru a compensa cresterea impozitelor. Chiar daca procentul nu va fi mare si disparitia acestor companii nu va genera o gaura mai mare bugetului decat plusul din impozitele noi venite de la companiile ramase pe piata care vor plati impozite mai mari, va exista si un alt efect sigur, pe langa marirea somajului: cresterea semnificativa a inflatiei. Marirea cheltuielilor/impozitelor unei companii duce in foarte scurt timp la marirea preturilor, iar cand 40% din companii vor resimti o crestere a impozitelor (chiar mai mult de 40%, pentru ca exista companii cu profit, care aveau impozit mai mic decat impozitul forfetar), cresterea preturilor va fi inevitabila. Chiar si reasezarea pietei va duce la inflatie (daca un numar mai mic de firme vor presta un tip de serviciu, acesta se va scumpi). Al treilea efect nedorit este evaziunea fiscala. In conditiile in care diferenta de impozit de platit va reprezenta pentru destule companii peste 5% din cifra de afaceri, adica poate chiar marja de rentabilitate a companiei, acestea vor prefera sa suspende activitatea si sa lucreze la negru, evitand astfel si vechile impozite pe care le plateau pana atunci.

In conditiile introducerii unui astfel de impozit, toate aceste trei efecte enumerate vor aparea sigur, singura dilema fiind in ce masura, lucru dealtfel foarte greu de prevazut. Intrebarea mea este de ce ar lua guvernul in perioada de criza o masura care va genera cu siguranta o crestere a somajului, inflatiei si evaziunii fiscale, dar nu la fel de sigur va genera si o crestere a incasarilor bugetare (de fapt ar putea duce chiar la o scadere a acestora, in functie de cum va reactiona mediul de afaceri). In plus, insasi legalitatea luarii unei astfel de masuri aplicabile cu 1 mai este discutabila, fiind stiut ca o modificare a codului fiscal ar trebui aplicata doar din 2010. Semnalul dat mediului de afaceri ar fi inca odata ca politica fiscala a Romaniei este impredictibila (doar de la inceputul anului s-au schimbat taxele pe salarii de vreo 2 ori) iar orice investitor serios s-ar gandi de 2 ori pe viitor daca merita sa faca afaceri intr-un astfel de mediu in care regulile se schimba de la o luna la alta.

Rompetrol, tranzactia anului

Vanzarea a 75% din actiunile Rompetrol Group catre compania petroliera de stat din Kazahstan la un pret de 2,7 miliarde de dolari este fara indoiala cea mai importanta tranzactie de pe piata romaneasca din acest an. Piata bursiera a fost luata prin surprindere, momentul tranzactiei gasind actiunea principala a Rompetrol Group, RRC, la o valoare destul de mica. Astfel, inaintea anuntarii tranzactiei, Rompetrol Rafinare Constanta (RRC) se invartea in jurul valorii de 0.09 lei/actiune, in jurul careia se invarte de fapt pretul de cativa ani incoace.

In ultimii ani, RRC a avut evolutii puternice ascendente sau descendente, in functie de derularea evenimentelor. In momentul in care Dinu Patriciu a avut probleme cu justitia, valoarea actiunii a inceput sa scada vertiginos, iar pe masura ce aceste probleme au fost uitate actiunea a revenit la valoarea anterioara. Dealtfel, aceasta actiune a fost una “cu probleme” inca de la listare, intrucat s-a ajuns la investigarea modului in care a fost listata si au existat acuzatii de manipulare a bursei. Personal am detinut in mai multe randuri aceasta actiune si am trecut si prin perioade de crestere precum si prin perioade de scaderi puternice. Am scris inca de cand am pornit acest blog despre aceasta actiune ca este subevaluata, insa “stresul” permanent pe care il atragea asupra ei m-a facut pana la urma sa prefer sa o vand.

Acum insa se pare ca celor care au avut rabdare si au tinut in continuare actiunea le este rasplatita perseverenta. In primele doua zile de cand s-a facut publica aceasta tranzactie, actiunile grupului au crescut cu maximul zilnic permis (15% pe BVB sau 25% pe RASDAQ) si probabil vor continua sa creasca tot asa cateva zile la rand. Iar a reusi sa cumparati acum actiuni este aproape imposibil, intrucat cererea este de 100 de ori mai mare ca si oferta (iar cererile sunt satisfacute in ordinea plasarii lor).

Ce trebuie inteles este ca tranzactia facuta nu este cu actiunile Rompetrol Rafinare Constanta ci cu actiunile Rompetrol Group, care detine 50,9% din RRC, precum si majoritatea din Rompetrol Well Services (PTR) si Rompetrol SA - Rafinaria Vega (VEGA). Dupa cum se poate observa, exista mai multe companii Rompetrol, si doar 75% din actiunile uneia dintre ele au fost vandute - insa a celei care detine procente de control la toate celelalte companii Rompetrol. Practic compania kazaha detine acum controlul la toate companiile Rompetrol fara insa a detine neaparat peste 50% din fiecare companie, intrucat ei detin 75% dintr-o companie care are peste 50% din toate celelalte companii. Daca facem un calcul matematic, ei detin doar 75% x 50,9% = 38,17% in mod direct din RRC, insa au puterea de decizie in ambele companii. Pe ansamblu, compania kazaha a obtinut controlul in toate companiile The Rompetrol Group, insa in mod real detin sub 50% din aceste companii a caror capitalizare bursiera cumulata este de 1,45 miliarde dolari. Din aceasta cauza este cu atat mai interesant ca au oferit 2,7 miliarde de dolari pe actiuni a caror valoare la bursa nu depasea 0,6 miliarde dolari (inainte de cresterea de dupa anuntul de cumparare).

De aceea, ma astept ca pretul actiunilor celor 3 companii sa creasca vertiginos in perioada urmatoare, cel mai mult probabil cel al Rompetrol Rafinare Constanta, care a stagnat atatia ani (PTR si VEGA au avut oricum evolutii destul de bune in ultimii ani).

Institutiile guvernamentale descopera avantajele internetului

Firmele din Bucuresti ar putea depune online declaratiile catre administratiile fiscale incepand cu 1 ianuarie 2007. Pentru a putea face acest lucru, agentii economici pot obtine gratuit un certificat digital de inregistrare pentru accesarea sistemului electronic.

Si Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei a lansat un protal “Ghiseul Virtual de Plati” - www.ghiseul.ro, care ofera persoanelor fizice si juridice posibilitatea de a plati online taxe, impozite, amenzi si alte servicii cu ajutorul unui card bancar.

Sper ca tot mai multe astfel de solutii vor fi implementate, pentru ca sunt solutii elegante si se evita cozile si aglomeratiile obisnuite in institutiile romanesti.

Creditele fara costuri inlocuiesc creditul cu buletinul

Ieri a fost ultima zi a binecunoscutului credit “doar cu buletinul”, de astazi intrand in vigoare noi norme BNR care impun solicitarea mai multor acte la acordarea unui credit. Magazinele mari insa par sa fi gasit deja noi solutii pentru a atrage clientii. Chiar daca de acum adeverinta de venit, facturile de utilitati si copiile dupa cartea de munca semnate de angajator (pentru creditele mai mari) vor fi obligatorii, retelele mari au venit deja pe piata cu noi oferte.

Astfel, Altex a anuntat ca in perioada 16 octombrie - 26 noiembrie 2006, creditele acordate pe o perioada de 12 luni nu vor avea nici un fel de dobanda sau comisioane, rata fiind egala cu costul produsului impartit exact la cele 12 luni. Alte magazine au anuntat ca vor pastra creditul cu buletinul cu diferenta ca actele care sunt obligatorii de acum incolo vor fi obtinute direct de institutia de credit de la angajator, nefiind nevoie ca angajatul sa aduca aceste acte.

Sunt convins ca atat institutiile de credit cat si marile retele de magazine vor veni cu solutii noi de atragere a clientilor care sa compenseze plusul de birocratie impus de BNR (care insa este binevenit intrucat va responsabiliza mai mult clientii si ii va face sa se gandeasca de mai multe ori inainte de a solicita un credit). Iar prima masura anuntata de Altex este clar in beneficiul clientilor, care in loc sa plateasca dobanzi de pana la 20% ca pana acum vor beneficia de credite care nu au nici un fel de cost (cel putin pana in 26 noiembrie cand sunt convins ca vor veni cu alte oferte atractive).

Tarom injumatateste preturile pe cursele interne

Compania Tarom a anuntat reducerea la jumatate a tarifelor pentru cursele interne incepand cu 15 octombrie 2006. Odata cu aderarea la UE si companiile straine vor putea efectua curse interne, acesta fiind si motivul pentru care Tarom a redus preturile.

Preturile dus-intors pentru cursele interne vor avea preturi intre 71 de euro pe ruta Bucuresti - Targu Mures si 98 de euro pe ruta Bucuresti - Cluj-Napoca. Alte exemple sunt Bucuresti - Timisoara, unde tariful dus-intors va fi 91 de euro, Bucuresti - Iasi 82 de euro, Bucuresti - Oradea 92 de euro, Bucuresti - Bacau - Suceava 73 de euro.

Salariatii Petrom vor putea cumpara actiuni la 40% din pret

Ministerul Economiei a elaborat un proiect prin care prevede ca aproximativ 8% din actiunile SNP Petrom sa fie vandute direct salariatilor companiei la un pret de 0,2158 RON/actiune, acelasi pret cu cel platit de OMV in momentul privatizarii.

Orice persoana care are sau a avut calitatea de salariat al Petrom oricand in perioada 1997-2004 (adica de la infiintare pana la transferul titlului de proprietate) va putea cumpara actiuni la acest pret special. Acest drept il vor avea doar cei care au fost salariati oricand in aceasta perioada si nu va putea fi transmis mostenitorilor legali sau in alt mod.

Ultimul pret pentru o actiune SNP Petrom a fost de 0,5400 RON (in data de 1 august 2006), adica aproximativ cu 250% mai mare decat pretul la care vor putea cumpara salariatii. Intrucat vor putea intra pe piata un numar mare de actiuni cumparate la un pret mic, acest lucru va putea determina o scadere temporara a acestor titluri, cel mai probabil dupa ce vor incepe primele vanzari catre salariati in ideea ca acestia ar putea vinde imediat actiunile in piata daca nu vor exista anumite restrictii (desi acest lucru este cunoscut de mult timp si de aceea se poate ca acest titlu sa fie deja la un pret mai mic din aceasta cauza).

Scutirea de la plata impozitului pe profitul reinvestit

Codul fiscal se afla in dezbaterea senatului de ceva vreme si se pare ca senatul face o treaba buna (pentru noi contribuabilii, nu stiu daca si pentru stat). Amendamentele aduse sunt mai mult decat interesante. De exemplu, ieri senatorii au fost deacord cu scutirea companiilor de la plata impozitului pe profitul reinvestit, fapt care ar putea ajuta companiile semnificativ si sa le incurajeze sa investeasca mai mult in dezvoltare. Insa ca sa fie acceptate amendamentele Senatului, trebuie sa fie votate si de Camera Deputatilor, de aceea trebuie sa mai asteptam ca sa vedem daca chiar va exista aceasta facilitate de la anul.

Printre alte amendamente interesante se afla cel legat de impozitarea cu 1,5% a cifrei de afaceri a microintreprinderilor (in loc de 3% cat este acum), acest amendament aparand dupa ce Guvernul propusese sa nu mai existe impozitare pe cifra de afaceri, ci doar 16% din profit. Totusi, definitia microintrepriderii ar putea fi modificata, fiind considerate microintreprinderi doar acele societati care au o cifra de afaceri care sa rezulte in proportie de mai mult de 50% din productia de bunuri materiale (probabil pentru a se elimina posibilitatea de a lucra pe microintreprindere cu contracte de consultanta sau servicii care pot fi de fapt metode de a evita impozitele pe salarii - celebra metoda fluturata de Guvern prin care se prefera lucrul pe microintreprindere in locul angajarii pentru a se plati taxe mai mici).

Si investitorii la bursa primesc semnale pozitive, intrucat au fost acceptate o serie de amendamente la propunerea initiala de a se impozita profitul cu 16% indiferent de perioada de detinere si de a se plati in avans 5% din profitul fiecarei tranzactii. Amendamentele acceptate prevad ca impozitul pe profitul obtinut din vanzarea unor titluri detinute mai mult de un an sa fie de 1%, iar la realizarea fiecarei tranzactii sa fie retinut doar 1% din profit. De fapt, exact acest lucru este prevazut si in codul fiscal actual, deci practic s-a votat pentru mentinerea prevederilor actuale privind piata de capital (fapt care ar trebui sa revigoreze un pic piata care era ingrijorata de noile prevederi propuse).

Si metoda de calcul a accizei minime la tutun a fost modificata, acest lucru insemnand ca tigarile ieftine nu se vor scumpi chiar asa de mult cum era prevazut initial.

Un ultim domeniu unde s-au adus amendamente interesante este agricultura, impozitul datorat de persoanele care obtin venituri din vanzarea produselor agricole fiind amanat cu doi ani fata de propunerea initiala.

Se pare ca neintelegerile dintre partidele din coalitie au dus la votarea anumitor amendamente, Partidul Conservator facand anumite intelegeri cu PSD, insa cam toate amendamentele votate sunt in favoarea contribuabililor, ceea ce personal ma bucura (desi sunt curios cum va putea stopa Guvernul abuzurile legate de scutirea de la plata impozitului pentru profitul reinvestit, de exemplu un asociat la unei companii in loc sa ridice profitul sub forma de dividende ar putea sa-si cumpere o masina pe firma, astfel considerandu-se ca a reinvestit profitul si nu va plati impozit pentru banii respectivi).

Despre impozite si taxe - viitorul cod fiscal

Am citit in mai multe ziare in ultimele zile ca impozitul pentru microintreprinderi va creste in 2007 de la 3 la 16%. Asa cum a fost prezentat in multe locuri, ai fi avut impresia ca impozitul va creste de peste 5 ori. Nimic mai fals: stirea a fost prezentata superficial, neprecizandu-se ca impozitul actual de 3% este pe venit, iar cel de 16% va fi pe profit. Iar acest lucru face diferenta, intrucat eu estimez ca de fapt in medie impozitele platite de IMM-uri vor scadea.

Sa va explic de ce cred asta. Pentru ca un impozit de 16% pe profit sa fie mai mare decat cel de 3% pe venit, trebuie ca profitul sa fie cel putin 20% din cifra de afaceri (adica 16% impozit din 20% profit din cifra de afaceri este echivalent cu 3.2% impozit pe toata cifra de afaceri). Ori pentru ca o firma sa faca un profit de 20% din cifra de afaceri, aceasta firma trebuie sa fie destul de performanta (cele mai mari companii de pe Bursa de Valori Bucuresti nu reusesc acest lucru - si in general putine companii de pe Bursa reusesc aceasta performanta) si in al doilea rand, trebuie ca aceea firma sa vrea sa faca profitul respectiv. La o microintreprindere, unde cifrele de afaceri sunt destul de mici, nu e foarte greu sa “incarci” cheltuielile: telefoane, benzina, curent electric, consumabile, etc, practic detinatorul firmei isi poate plati toate cheltuielile de intretinere pe firma daca firma are sediu acasa la el, castigand astfel si TVA pe care apoi il poate deduce si diminuandu-si si profitul (si totul cat se poate de legal). Pe de alta parte, acest tip de impozit incurajeaza si investitiile (tot in scopul de a micsora profitul impozabil), ceea ce nu poate fi decat bine. Oricum parerea mea este ca statul a dat vrabia din mana pe cioara de pe gard si a renuntat la un impozit pe cifra de afaceri, usor de controlat, cu unul care (mai ales la societatile mici cum sunt microintreprinderile) poate fi usor evitat. Eu cred ca impozitele incasate de la microintreprinderi vor scadea anul viitor prin aceasta miscare. Deci in acest caz 16% se poate dovedi a fi mai mic decat 3%.

In ceea ce priveste celelalte impozite, o modificare importanta este cea asupra impozitului pe tranzactiile bursiere, unde nu se va mai aplica o cota diferentiata de 1 si 16% ca acum (in functie de durata de detinere a actiunilor), ci se va aplica o cota unica de 16% pe profitul realizat. Acest lucru nu este imbucurator pentru cei care tranzactioneaza actiuni si alte valori mobiliare si zic eu ca este o noua lovitura aplicata bursei de catre autoritati dupa ce a mai aplicat anul aceasta cateva lovituri SIF-urilor (prag de detinere maxim 1% pentru actionari care actioneaza concertat!?), Petrom-ului (vanzarea la pret preferential a 8% din actiuni angajatilor), companiilor de ingrasaminte chimice (marirea pretului la gaze), etc. Daca in varianta actuala de impozitare investitorii erau incurajati (pentru ca daca detineai actiuni perioada mai lunga aveai impozit mic de 1%), acum putem spune ca noul impozit va dezavantaja si investitorii si speculatorii (adica cei care cumpara si vand in perioada scurte de timp). Modificarea acestui impozit nici macar nu este justificabila financiar la ora actuala, intrucat numarul de investitori pe bursa este inca foarte mic, iar statul va incasa sume nesemnificative din acest impozit. Nu zic ca profitul realizat pe bursa nu ar trebui impozitat cu 16% ca si celelalte domenii, ci doar ca nu este inca un moment bun intrucat piata de capital este inca mult prea mica comparata chiar si cu cea din tarile estice proaspat integrate.

La fel la impozitul pentru profitul realizat din tranzactiile imobiliare, ar fi fost indicata diferentierea de impozitare intre speculatori (care cumpara un teren sau imobil, pentru a-l revinde semnificativ mai scump dupa un timp relativ scurt - facand asta doar pentru profit) si cetateanul obisnuit care vrea sa-si schimbe apartamentul dupa 10-20 de ani, care astfel va fi nevoit sa dea o mare parte din suma incasata statului (intrucat preturile in domeniul imobiliar sunt in continua crestere iar in 10 ani pretul poate fi de cateva ori mai mare). Daca ar fi sa facem un simplu calcul, un cetatean care va cumpara in 2007 un apartament cu 3 camere intr-un oras de marime medie cu 150.000 RON si il va vinde peste 10 ani cu un pret de 450.000 RON (lucru plauzibil daca tinem cont de preturile imobilelor din UE) va plati in momentul vanzarii un impozit de 48.000 RON adica 480 de milioane lei vechi (!!!) (sa speram ca impozitul nu se va aplica si retroactiv si ca va exista o cota forfetara decenta - acum exista o cota forfetara de 5%, deci daca apartamentul este vandut cu 5% mai scump atunci nu se plateste impozit).

Oricum ce trebuie apreciat este ca astfel politica fiscala va fi mult mai coerenta, impozitul de 16% devenind astfel cu adevarat “unic” - pe veniturile salariale, pe profitul societatilor comerciale, pe dividende, pe profitul din tranzactii imobiliare, bursiere, din dobanzi bancare - toate vor fi din 2007 de 16%. Sau cel putin asa ni se spune acum - cine stie, pana in 2007 mai sunt suficiente luni incat guvernul sa se mai razgandeasca de vreo cateva ori.

Incepe o afacere cu 1.000 de euro

Exista multe persoane care au ajuns milionare in euro pornind de la investitii mici, unele chiar sub 1.000 de euro. In Statele Unite unii au ajuns chiar miliardari pornind de la o idee si o suma minima de bani. Personal am citit multe povesti de succes in afaceri, atat romanesti cat si internationale, cu persoane care au pornit de la investitii minime si au reusit sa-si construiasca o afacere solida printr-o combinatie de idei stralucite, capacitati de bun manager, perseverenta, multa munca si noroc (daca vreti sa cititi povesti de succes romanesti cel mai simplu e sa cititi Top 300 Capital, iar international cautati pe Google istoria Microsoft, Apple sau Google de exemplu). Sigur ca putine afaceri reusesc sa “dea lovitura” si sa transforme o investitie minima intr-un business de anvergura, de aceea tinta mea nu este de a va arata o cale prin care sa ajungeti milionari neaparat (desi nu este exclus!), ci un model de afacere viabil, care sa va aduca un venit lunar decent cu o investitie financiara mica.

In general cu 1.000 de euro este foarte greu sa deschideti o afacere care sa se bazeze pe productie, intrucat majoritatea afacerilor de acest fel presupun un spatiu predestinat, aparatura de multe ori scumpa, etc. (exista bineinteles exceptii, gen manufactura, software sau alte produse unde primeaza drepturile de autor). Deasemenea, in cele mai multe cazuri, 1.000 de euro nu este suficient nici pentru a deschide o afacere clasica in domeniul comertului din cauza aceleiasi limitari care apar la asigurarea unui spatiu, cumpararea marfii initiale, casa de marcat, etc. Cel mai accesibil domeniu unde se pot porni afaceri cu sume mici de bani este cel al serviciilor, unde aveti foarte multe posibilitati de a reusi: servicii de consultanta (contabila, financiara, IT, juridica, etc), servicii de tip service (reparatii electronice/electrocasnice, ceasuri, calculatoare, diverse aparaturi), firme de curatenie, paza, instalare diverse aparaturi, training, publicitate, amenajari, etc. Piata de servicii in Romania este in plina dezvoltare, iar firmele care ofera servicii de calitate sunt destul de putine inca.

Cel mai bine este sa va ganditi ce v-ar placea sa faceti (preferabil un domeniu in care sa aveti pregatire/experienta) si sa studiati concurenta din domeniul respectiv si posibilitatile dumneavoastra de a oferi servicii mai bune sau mai competitive. Daca pentru a incepe afacerea trebuie sa va lasati de serviciul actual, adunati intai o suma de bani care sa va asigure cheltuielile pe cateva luni de zile (recomandat cam 6 luni), in caz ca afacerea nu da “roade” imediat. Deasemenea tineti cont de partea juridica a afacerii - cheltuielile si durata infiintarii unei firme, persoane fizice autorizate sau asociatie familiala (in general nu ar trebui sa depaseasca 1.000 RON pentru un SRL, PFA si AF fiind mai ieftine, iar durata cateva saptamani in functie de cat de repede adunati toate actele).

O afacere moderna si cu un potential foarte bun poate fi realizarea unui site web, prin intermediul caruia sa oferiti servicii sau chiar sa faceti comert, intrucat spre deosebire de comertul clasic, nu aveti nevoie de un spatiu de depozitare/vanzare si nici nu e neaparat sa aveti un stoc de produse si mai multi vanzatori. Un astfel de site poate fi administrat de acasa prin intermediul internetului, iar daca vindeti anumite produse acestea pot fi livrate printr-o firma de curierat sau prin Posta Romana. Banii ii puteti incasa online de pe un card bancar, la livrarea produsului sau prin ordin de plata (in functie de bugetul si profilul afacerii). Tot ce trebuie sa faceti este sa gasiti un segment de piata cu potential si sa contactati o firma de webdesign pentru a va asista in gasirea solutiei potrivite si implementarea ei. Chiar si promovarea unei astfel de afaceri se face de obicei online, cu ajutorul motoarelor de cautare, schimburilor de linkuri sau a campaniilor de publicitate online.

Ca si in alte investitii, timpul este un factor esential si in cazul unei afaceri personale - demararea ei la momentul potrivit, rabdarea pentru a obtine rezultatele dorite sunt esentiale, dar si munca sustinuta, reinvestirea profitului pentru a creste afacerea, dezvoltarea capacitatilor dumneavoastra de managment si marketing.

Acoperirea riscului valutar

Daca ati semnat vreodata un contract pentru cumpararea unui apartament sau a unei masini care urmeaza a fi livrate peste cateva luni de zile (apartamentul e in constructie sau doar peste cateva luni va fi disponibil, masina e ceva mai speciala si dureaza cateva luni livrarea), iar pretul este in valuta si plata se face in lei la cursul de la data livrarii, probabil ca v-ati pus problema daca veti putea efectua plata in caz ca va creste valuta respectiva fata de leu cu 5-10% in perioada ramasa pana la data livrarii (in cazul in care dumneavoastra detineti lei).

Exista mai multe solutii pentru a va asigura ca veti avea banii necesari la data livrarii. Cea mai simpla solutie ar fi sa cumparati la data semnarii contractului/efectuarii comenzii suma necesara platii bunului respectiv in valuta. De exemplu, daca ati comandat un apartament care are un pret de 50.000 de euro care va fi livrat peste 6 luni de zile, iar cursul la data semnarii contractului era de 3.5 RON pentru un euro atunci pretul lui la data comenzii era de 175.000 RON, dar este mai realist sa zicem ca veti cumpara euro la un pret de 3.53 daca includem si un comision aproximativ de 0.03 RON al casei de schimb deci veti plati 176.500 RON pentru cei 50.000 de euro. Peste 6 luni, in cazul in care cursul a crescut la 3.6 RON pentru un euro (deci aproximativ 3%), va trebui sa platiti 180.000 RON pentru apartament. Insa intrucat trebuie sa faceti plata in lei va trebui sa vindeti intai cei 50.000 de euro, platind iar un comision casei de schimb, deci probabil ca veti putea vinde la un curs de 3.57 RON (consideram aceiasi diferenta/comision de 0.03 RON al casei de schimb fata de cursul bancii nationale). Deci veti primi pe cei 50.000 de euro 178.500 RON adica cu 2.000 RON mai mult decat ati platit in urma cu 6 luni. In schimb pretul apartamentului a crescut de la 175.000 la 180.000 de RON, deci cu 5.000 RON (50.000.000 lei vechi). Intrucat ati reusit sa castigati 2.000 RON din diferenta de curs valutar, diferenta de bani pe care trebuie sa o mai puneti pentru a efectua plata este de 3.000 de RON (suma care reprezinta comision de cumparare si apoi vanzare a celor 50.000 de RON - mai bine zis diferenta intre cursul bancii nationale si cel a casei de schimb).

Dupa cum am aratat si mai sus cumpararea de valuta la data semnarii contractului si vanzarea in ziua platii este o metoda de a ne asigura partial impotriva cresterilor de curs valutar ce pot surveni intre timp. Insa exista metode mai bune de a face acest lucru, cum ar fi contractele la termen, forward sau futures. Tranzactiile de acest tip presupun o obligatie asumata in cadrul unei piete organizate, de a cumpara sau a vinde o anumita valuta contra unei alte valute, la o anumita data in viitor si la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei. Practic, in cazul nostru, exista posibilitatea ca dumneavoastra sa cumparati un numar de contracte de tip EURO/RON, lucru echivalent cu a cumpara efectiv cei 50.000 de euro. Existenta acestor contracte va asigura in cazul modificarilor ulterioare ale cursului. Voi explica mecanismul mai detaliat in continuare.

In Romania exista cateva piete unde se pot realiza/tranzactiona contracte futures sau forward. Acestea sunt Bursa Monetar Financiara si de Marfuri de la Sibiu (BMFMS) unde putem tranzactiona contracte futures, dar si diverse institutii financiar-bancare (banci si societati de intermedieri financiare) care tranzactioneaza contracte forward. O sa dau ca exemplu Bursa de la Sibiu, care este totusi cea mai usor accesibila. Aici se pot tranzactiona contracte la termen pentru valute cum ar fi Euro/RON, USD/RON sau Euro/USD, dar si contracte la termen pentru actiuni a unor companii romanesti (despre care vom vorbi in alt articol). ”Achizitionarea” unui contract euro/leu cu termenul de 30 septembrie 2006 este echivalenta cu cumpararea a 1.000 de euro la 30 septembrie 2006, insa la un pret estimat in momentul de fata. Intrucat acum cursul este aproximativ 3.5 RON pentru un euro si investitorii din piata nu intrevad o directie clara de evolutie a cursului, pretul estimat pentru 30 septembrie este foarte apropiat de cursul actual al bancii nationale. Deci teoretic pentru a crea un efect asemanator cu a cumpararii a 50.000 de euro putem sa “cumparam” 50 de contracte a cate 1.000 de euro cu termenul de 30 septembrie la un curs aproximativ de 3.5 RON (sau oricum la un curs pe care il cunoastem in momentul cumpararii - cursul estimat de piata - presupunem 3.5 RON). Acest lucru este echivalent teoretic cu cumpararea a 50.000 de euro in 30 septembrie dar pe care ii cumparam la cursul de acum, ceea ce ne ofera garantia ca nu vom plati mai mult de 175.000 RON pentru apartament in caz ca cursul euro/leu va creste. Insa, odata cu efectuarea acestei operatiuni si noi garantam ca oferim un pret de 3.5 RON pentru un euro la 30 septembrie, chiar daca in momentul respectiv cursul va fi 3.4 RON. Deci in caz ca euro va scadea in raport cu leul pana la 3.4 RON, noi va trebui sa platim diferenta pana la 3.5 RON/euro pentru 50.000 de euro, ceea ce inseamna 3.5-3.4=0.1 RON x 50.000 = 5.000 de RON! Probabil ca va intrebati cum avem asigurat riscul valutar daca totusi in caz de scadere a cursului trebuie sa platim 5.000 de RON. Ei bine, noi la randul nostru castigam 5.000 de RON fata de pretul estimat initial pentru ca pretul imobilului cumparat va fi calculat la cursul de 3.4 in loc de 3.5, deci vom plati pe imobil 170.000 in loc de 175.000 de RON. Diferenta de 5.000 RON pe care o castigam la pretul apartamentului insa o vom datora pentru cele 50 de contracte incheiate la pretul de 3.5 RON. Dupa acelasi mecanism, in cazul in care cursul va creste la 3.6 RON, vom putea vinde contractele pe bursa cu 3.6 RON, castigand diferenta intre 3.6 si 3.5 RON, adica 0.1 RON pentru cei 50.000 de euro “garantati”, deci vom castiga 5.000 de RON pentru aceste contracte, pe care insa ii vom adauga la cei 175.000 de RON pentru imobil intrucat la cursul de 3.6 RON pretul imobilului la 30 septembrie va fi 180.000 RON.

In concluzie orice s-ar intampla cu cursul euro/leu noi vom plati 175.000 RON pentru apartament. Asta ne scuteste de a pune sume suplimentare in cazul unei cresteri de curs, iar in cazul unei scaderi a cursului iesim cu un cost tot de 175.000 RON chiar daca pretul apartamentului scade (pentru ca nu vom putea vinde contractele decat mai ieftin decat le-am cumparat).

Aceasta metoda de acoperire a riscului valutar este mai buna decat cumpararea efectiva a valutei la data efectuarii comenzii si vanzarea ei la termenul de livrare a imobilului din mai multe motive. In primul rand pe cazurile descrise observam ca in cazul in care cumparam efectiv valuta iesim cu un cost de 175.000 RON + comisionul de cumparare si vanzare a 50.000 de euro perceput de casa de schimb valutar (estimat la 3.000 RON) deci 178.000 RON. Sa vedem ce presupune cumpararea de contracte futures pe piata de la Sibiu. Exista un comision de tranzactionare a unui contract care in general este de 1-2 RON/contract (in functie de societatea de brokeraj care intermediaza acesta tranzactie), deci luand o medie vom avea 1.5 RON x 50 de contracte = 75 RON la cumparare si inca 75 RON la vanzare. Deci un cost de 150 RON reprezentand comisioane de tranzactionare a contractelor. Pe langa acest lucru, pe perioada detinerii contractelor va trebui sa depunem o anumita suma ca si garantie, in cazul contractelor pentru euro/leu aceasta fiind de 150 RON pentru fiecare contract, deci 150 x 50 = 7.500 RON. Aceasta garantie insa va fi recuperata integral in momentul “vanzarii” contractelor. Practic costul final va fi pretul apartamentului 175.000 RON + comisioanele de tranzactionare a contractelor futures de 150 RON = 175.150 RON. Suma pe care o economisim la prima vedere fata de metoda cumpararii/vanzarii efective de valuta este de 178.000-175.150 = 2.850 RON (28.500.000 lei vechi), o suma care reprezinta 4 salarii medii pe economie, deci deloc neglijabila tinand cont ca este “economisita” intr-o perioada de 6 luni. Insa mai putem castiga ceva bani si de pe urma celor 167.500 RON pe care ii avem disponibili inca (175.000 minus garantia de 7.500 RON aflata la societatea de brokeraj), care pusi de exemplu la banca ne pot aduce in 6 luni la o dobanda de 7% inca aproximativ 5.800 RON, fata de doar 750 euro=2.600 RON pe care i-am avea ca si dobanda la 50.000 de euro considerand dobanda 3% (fara sa mai luam in considerare faptul ca comisionul de retragere la valuta de obicei este mai mare decat la lei). Deci din diferenta de dobanda intre lei si euro, mai putem castiga inca aproximativ 3.200 RON, deci avantajul metodei de asigurare a riscului valutar prin contracte futures ajunge la aproximativ 5.000 de RON (50.000.000 lei vechi).

Exista considerente de ordin practic care fac totusi dificila asigurarea riscului valutar prin contracte futures pe Bursa de la Sibiu pentru sume mari (lipsa lichiditatii - pentru a cumpara 50 de contracte cu termen de 6 luni la un pret bun probabil ca va trebui sa faceti tranzactii mai multe zile) de aceea daca veti dori sa apelati la acest tip de asigurare a riscului valutar poate ca ar fi mai bine pentru sume mai mari sa apelati la o banca sau o societate de brokeraj care ofera tranzactionare de contracte forward (din cate stiu singura societate de intermedieri financiare care are acest serviciu este Broker Cluj), dar expunerea mea a fost facuta doar pentru a va arata avantajele acestei metode si a va ajuta sa intelegeti cum functioneaza. Chiar daca pare totul foarte complicat, credeti-ma ca nu e si e de-ajuns sa explicati unui broker ce doriti sa faceti pentru a va ajuta prima data cand faceti o astfel de tranzactie, putand economisi astel sume importante si sa acoperiti si riscul diferentelor de curs.