Creditul de consum - o necesitate?

Creditul de consum este acel credit luat de la o banca sau institutie financiara pentru a cumpara bunuri de consum cum ar fi electrocasnicele, autovehiculele, dar si haine, bijuterii sau vacante cine stie unde.

Nu sunt adeptul acestui tip de credit (sau cel putin nu recomand abuzul de asa ceva) si o sa va explic in continuare si de ce.
In general nu mi se pare o idee buna de a lua credite pentru a cumpara produse care nu sunt strict necesare si a caror valoare nu creste in timp, ci dimpotriva, scade. De ce sa ma imprumut de la banca, platind o dobanda, comisioane, timpul meu (pana contractezi credit-ul, faci rost de toate actele, dar si lunar pentru a plati ratele stat la cozi de multe ori dupa “bunul” obicei al bancilor romanesti) ca sa cumpar un produs care nu mi-e neaparat necesar sa-l am saptamana viitoare si care dupa trei-cinci ani cand il termin de platit nu mai valoreaza nici jumate din cat a fost initial? Ca sa iau un exemplu concret, un televizor cu diagonala de 72 cm, ecran plat si stereo care acum trei ani era 20 de milioane de lei (2.000 RON) astazi costa 1.400 RON (intrucat se stie ca tehnologia evolueaza si preturile scad destul de repede in domeniu), iar daca l-as fi cumparat si utilizat trei ani de zile nu ar mai valora nici 800 RON intrucat ar fi deja second-hand.

Daca as fi luat creditul acum trei ani pentru a cumpara acest televizor as fi platit televizorul cu cel putin 3.500 RON incluzand dobanzi si comisioane plus lunar mers la banca sa-mi platesc rata (drum pana la banca, stat la coada - cel putin o ora pierduta - de multe ori in timpul programului de lucru intrucat la noi majoritatea bancilor deschid la ora 9 si inchid la ora 17). Daca includem si timpul pierdut (36 de luni x 1 ora = 36 de ore) ne dam seama ca pretul real platit pentru acel televizor e de aproximativ 40 de milioane lei vechi, deci dublu cat costa acum trei ani si de 5 ori mai mult decat valoreaza el la ora actuala ca si televizor second-hand. Un calcul simplu ne arata ca am cheltuit 4.000 - 800 = 3.200 RON (suma totala platita minus valoarea televizorului actuala) pentru “luxul” de a avea un televizor mai mare si mai performant ceea ce ne aduce la un cost de aproape un milion de lei vechi pe luna in conditiile in care am vinde televizorul si am recupera o parte din bani!

Daca ne multumeam cu televizorul mai vechi cu diagonala mai mica, fara ecran plat si mono si depuneam banii la o banca acum aveam probabil peste 3.000 RON, deci bani cu care sa luam doua televizoare acelasi model si un DVD player mai ieftin. Insa daca in schimb investeam acesti bani pe bursa de exemplu (lunar - in loc de rata), in actiuni SIF care au crescut in ultimii 3 ani cu aproximativ 500%, aveam acum bani de vreo 7-8 televizoare de acelasi tip. Sigur ca nu sunt multi cei care au banuit ca vor creste actiunile SIF asa de puternic in ultimii trei ani, dar cei care aveau suficiente cunostinte despre bursa la acea vreme puteau intui ca valoarea lor este mult subevaluata.

Intradevar, filmele si meciurile nu ar mai fi avut acelasi farmec pe vechiul televizor, nici nu ne-am fi putut lauda cu achizitia lui in fata prietenilor, in schimb reuseam sa punem deoparte niste bani care sa ne mareasca siguranta financiara.
Nu le putem avea pe toate … cam greu sa te mentii si in “trend” si sa si investesti banii cu cap

*Nume
*Email
Website
Comentariu