Arhiva pentru April 9th, 2009
Impozitul forfetar, “ajutor” pe timp de criza

Inca de la instalarea actualului guvern am avut impresia ca a fost facut in graba, pe baza unor negocieri politice fara logica, cu majoritatea ministrilor lipsiti de experienta in domeniile lor. Iar ultima propunere venita din partea ministerului de finante vine sa-mi intareasca ceea ce credeam.

In timp ce francezii tocmai au renuntat la aplicarea unui impozit forfetar pentru persoanele juridice in valoare de 1.300 de euro (pentru a contracara efectele crizei), aplicabil oricaror companii (chiar si cu pierderi) care au cifre de afaceri de peste 750.000 de euro, guvernul nostru a plusat, propunand un impozit de 1.500 de euro, tuturor companiilor, indiferent de cifra de afaceri, chiar acum in mijlocul crizei. Asta netinand cont ca majoritatea firmelor au probleme mari cu incasarea contravalorii facturilor, cu plata datoriilor catre stat sau plata ratelor catre banci si chiar cu mentinerea angajatilor din lipsa de comenzi si bani de salarii.

Dupa prima runda de negocieri, dandu-si seama probabil ca 1.500 de euro in plus la impozit inseamna un posibil faliment pentru firmele foarte mici, s-au facut mai multe praguri de impozitare, de 500 de euro pentru firmele cu cifre de afaceri sub 12.000 de euro, 1.000 de euro pentru firmele cu cifre de afaceri intre 12.000 si 50.000 de euro, 1.500 de euro pentru cifre de afaceri intre 50.000 si 100.000 de euro, etc. pana la 10.000 de euro pentru firmele cu cifra de afaceri de peste 30.000.000 de euro. Justificarea initiala a unui astfel de impozit a fost numarul mare al firmelor care raporteaza pierderi (cam 40%), banuite ca isi “ajusteaza” cheltuielile in asa fel incat sa nu aiba profit, deci nici impozit pe profit de platit. Nu neg ca o parte din aceste firme fac intentionat in asa fel incat sa nu aiba profit, dar acesta nu este in nici un caz un motiv de a pedepsi toate firmele. In plus, metoda “clasica” de a genera pierderi, adica marirea “artificiala” a cheltuielilor (cumpararea de masini, imobile, decontari diverse pe persoana juridica desi ele sunt folosite majoritar pentru beneficiul unei persoane fizice) astfel incat cheltuielile sa fie mai mari decat veniturile, este ea in sine generatoare de taxe si impozite (cheltuieli mari inseamna TVA platit mai mare, incasari mai mari pentru alte firme din care se vor plati impozite pe profit/venit/dividende mai mari, etc). Iar orice firma, cu profit sau pierdere, plateste multe alte impozite/taxe statului, in special cele salariale, care sunt in general semnificativ mai mari decat impozitele pe profit/venit. Deci chiar si aceste firme cu pierderi aduc contributii semnificative la bugetul tarii. De fapt e mai mult ca sigur ca inchiderea unei astfel de companii ar aduce bugetului o gaura semnificativ mai mare decat acei 500-10.000 de euro incasati ca si impozit forfetar, mai ales daca tinem cont ca vor fi dati afara si angajatii companiei, care cel mai probabil vor trai din ajutor de somaj o perioada, adica din banii statului. Dupa parerea mea, daca 10-15% din companii isi vor inchide portile din cauza acestui extra impozit (al carui efect impovarator este multiplicat de criza financiara) atunci statul nu va reusi sa stranga mai multi bani la buget. Ce e sigur insa e ca o parte din cele 600.000 de companii sunt nerentabile sau la limita rentabilitatii si in contextul actual vor prefera sa-si inchida afacerile, crescand astfel numarul de someri. Dilema este cat la suta din companii se vor afla in situatia de a inchide afacerea sau a concedia oameni pentru a compensa cresterea impozitelor. Chiar daca procentul nu va fi mare si disparitia acestor companii nu va genera o gaura mai mare bugetului decat plusul din impozitele noi venite de la companiile ramase pe piata care vor plati impozite mai mari, va exista si un alt efect sigur, pe langa marirea somajului: cresterea semnificativa a inflatiei. Marirea cheltuielilor/impozitelor unei companii duce in foarte scurt timp la marirea preturilor, iar cand 40% din companii vor resimti o crestere a impozitelor (chiar mai mult de 40%, pentru ca exista companii cu profit, care aveau impozit mai mic decat impozitul forfetar), cresterea preturilor va fi inevitabila. Chiar si reasezarea pietei va duce la inflatie (daca un numar mai mic de firme vor presta un tip de serviciu, acesta se va scumpi). Al treilea efect nedorit este evaziunea fiscala. In conditiile in care diferenta de impozit de platit va reprezenta pentru destule companii peste 5% din cifra de afaceri, adica poate chiar marja de rentabilitate a companiei, acestea vor prefera sa suspende activitatea si sa lucreze la negru, evitand astfel si vechile impozite pe care le plateau pana atunci.

In conditiile introducerii unui astfel de impozit, toate aceste trei efecte enumerate vor aparea sigur, singura dilema fiind in ce masura, lucru dealtfel foarte greu de prevazut. Intrebarea mea este de ce ar lua guvernul in perioada de criza o masura care va genera cu siguranta o crestere a somajului, inflatiei si evaziunii fiscale, dar nu la fel de sigur va genera si o crestere a incasarilor bugetare (de fapt ar putea duce chiar la o scadere a acestora, in functie de cum va reactiona mediul de afaceri). In plus, insasi legalitatea luarii unei astfel de masuri aplicabile cu 1 mai este discutabila, fiind stiut ca o modificare a codului fiscal ar trebui aplicata doar din 2010. Semnalul dat mediului de afaceri ar fi inca odata ca politica fiscala a Romaniei este impredictibila (doar de la inceputul anului s-au schimbat taxele pe salarii de vreo 2 ori) iar orice investitor serios s-ar gandi de 2 ori pe viitor daca merita sa faca afaceri intr-un astfel de mediu in care regulile se schimba de la o luna la alta.