Inca o lovitura pentru piata auto

Dupa ce guvernul a lovit piata auto (in special producatorul national, Dacia) prin taxa auto reintrodusa la inceputul anului si programul Rabla aplicat in mod diferit fata de anii precedenti, acum se pregateste o noua lovitura: introducerea unei accize de 7 eurocenti/litru de la 1 ianuarie 2014. Acest lucru inseamna o scumpire cu aproximativ 5% a carburantilor, care, pe langa o scadere a puterii de cumparare a romanilor, va genera costuri marite si pentru transportatori, ceea ce va duce la o inflatie mai mare in 2014, intrucat costul extra cu combustibilii se va regasi foarte probabil de la anul in pretul tuturor produselor.

Piata auto a ajuns la cote de avarie in ultimii ani, insa in loc sa se vada o redresare odata cu revenirea cresterii economice, anul 2013 e chiar mai prost decat anii de varf ai crizei. Explicatiile sunt multiple: taxa auto introdusa favorizeaza cumpararea de autoturisme cat mai vechi (taxa scade odata cu vechimea), si, in mod paradoxal, dezavantajeaza tocmai producatorul national, Dacia. O sa explic in continuare de ce: Daciile Logan fabricate in primii ani, adice cele care acum au deja 7-8-9 ani vechime si poate ar putea fi schimbate cu modelul nou de Logan, au norma de poluare Euro 3. Ori guvernul a crescut taxa tocmai la modelele Euro 3, scazand-o la Euro 4 si Euro 2. Un semn clar ca nimeni nu intelege realitatea din teren, pentru ca un actual proprietar de Logan vechi ar putea fi, ca si client Dacia, mai interesat de noul model Logan 2 (sau Sandero 2, Duster, etc) decat alti posesori de alte masini. Insa tocmai clientul “fidel” Dacia nu poate sa-si vanda vechea masina decat daca noul proprietar e dispus sa plateasca o taxa de timbru de 1.400-1.800 de euro (in functie de capacitatea motorului, vechime si nivelul noxelor), ori la o masina de 8 ani vechime, o taxa de 1.800 de euro inseamna ca nu mai poti sa obtii aproape nimic pe masina (valoarea estimata a masinii fiind in functie de dotari, km la bord, etc pe la 1.500-2.500 de euro). Ceea ce in mod normal ar fi putut fi un avans pentru o Dacie noua, a devenit o piatra de moara, o masina pe care nu o poti vinde din cauza taxei auto (desi, de multe ori e vorba de masini care au sub 100.000 de km si ar mai putea circula fara probleme inca 5-8 ani). Asta inseamna de cele mai multe ori o amanare a cumpararii unei masini noi, deci pierderea de clienti pentru Dacia (si alte marci, insa clientii de pana acum ai Dacia au fost loviti cel mai tare de taxa auto) si pastrarea masinii mai vechi, mai poluante (adica programul asa zis “anti-poluare” incurajeaza de fapt pastrarea masinilor vechi si chiar aducerea de seconduri cat mai vechi, “sabotand” in acelasi timp si economia nationala).

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, programul Rabla a fost schimbat, si din cele 3 cupoane care puteau fi cumulate in anii trecuti a ramas doar unul, e drept, de valoare mai mare, dar mult mai greu de procurat pentru ca numarul cupoanelor distribuite a fost mult mai mic decat in alti ani (si programul a inceput mai tarziu). Iar din 2014 e foarte posibil ca programul Rabla sa nu mai fie reluat deloc (din cate a dat de inteles ministerul Mediului). Asta desi ni s-a promis ca din acea taxa de timbru/inmatriculare va fi subventionata/incurajata achizitionarea de autoturisme noi, mai putin poluante.

Deci, dupa cum ziceam, dupa cele doua masuri din 2013 care au dus la un nou minim piata auto, 2014 pare ca va stabili un nou record negativ: accize marite la combustibil si disparitia completa a programului Rabla. Marele “noroc” al Dacia (care e cel mai mare exportator al Romaniei si probabil si cel mai mare contribuitor la PIB-ul tarii) e ca are succes la export, 85-90% din masini fiind exportate. De fapt chiar si pe strazi e evidenta “problema” Dacia din Romania: cand s-a lansat primul Logan, la un an de la lansare era o masina foarte des intalnita pe strazi, acum noul model, desi in mod evident o masina mult mai competitiva decat cea veche, e mult mai “scumpa la vedere” pe strazile Romaniei. Iar guvernul pare ca face totul pentru a scufunda piata auto si mai tare.

Pulsul marilor orase din Romania

Datele finale ale recensamantului din 2011 au fost facute pubice de catre Institutul National de Statistica (INS), astfel incat putem in sfarsit sa facem o analiza a datelor statistice oficiale si a evolutiei fata de recensamantul anterior (din 2002). Voi lua in calcul cele mai mari 15 orase din Romania dupa populatie.

Dintre cele 15 orase, doar doua au reusit sa aiba o crestere (oficiala) a populatiei, Cluj-Napoca (2.1% crestere, pana la 324.576 locuitori) si Timisoara (0.5% crestere, pana la 319.279 locuitori). Bucurestiul pare a fi un caz special, populatia oficiala e in scadere cu 43.000 de persoane (2.2%), insa populatia oraselor din jurul Bucurestiului (din viitoarea zona metropolitana Bucuresti) este in crestere, adica probabil avem un fenomen de retragere a unor bucuresteni la marginea Bucurestiului in localitati ca Otopeni, Voluntari, Pantelimon, Buftea, Bragadiru, etc, toate inregistrand cresteri ale populatiei.

Pentru a lua pulsul celor 15 orase, vom lua in calcul 4 criterii: cresterea/scaderea populatiei fata de recensamantul din 2002, gradul de imbatranire al populatiei, adica procentul de populatie tanara (sub 40 de ani), procentul populatiei cu studii superioare si, ca masura a gradului de urbanizare si dezvoltare a infrastructurii, procentul de locuinte care au baie proprie (baia presupune existenta accesului la apa curenta si canalizare).

In primul tabel avem cele 15 orase ordonate descrescator de la cel cu cea mai mare crestere a populatiei pana la cel cu cea mai mare scadere a populatiei.

Oras Populatie 2011 Evolutie fata de 2002
1. Cluj-Napoca 324.576 +2.08%
2. Timisoara 319.279 +0.50%
3. Bucuresti 1.883.425 -2.23%
4. Sibiu 147.245 -4.94%
5. Oradea 196.367 -4.96%
6. Pitesti 155.383 -7.77%
7. Arad 159.074 -7.96%
8. Constanta 283.872 -8.57%
9. Iasi 290.422 -9.50%
10. Ploiesti 209.945 -9.72%
11. Craiova 269.506 -10.94%
12. Brasov 253.200 -11.04%
13. Galati 249.432 -16.54%
14. Braila 180.302 -16.64%
15. Bacau 144.307 -17.78%

Clujul nu e doar unul din orasele cu cel mai mare numar de studenti raportat la populatie (probabil chiar primul, datele cu numarul de studenti difera in functie de sursa), dar se pare ca reuseste si sa pastreze o buna parte din absolventi in localitate (desi si aici intalnim fenomenul de stabilire a populatiei in localitatile periferice, Florestiul a devenit practic o comuna-cartier a Clujului si a inregistrat un salt spectaculos al populatiei fata de 2002, de la 7.504 la 22.813 de cetateni, adica ceva mai mult decat o triplare a populatiei, un adevarat record pentru Romania). Timisoara e celalalt oras care mai are peste 300.000 de locuitori si se pare ca reuseste datorita dezvoltarii economice (cel mai mare PIB din provincie) sa atraga populatia in zona, chiar daca numarul de studenti e semnificativ mai mic decat al Clujului sau Iasiului. La celalalt capat, Bacaul a suferit una dintre cele mai mari depopulari datorita in special emigratiei spre tarile UE (sunt renumite comunitatile de bacauani din Italia).

Gradul de imbatranire al unui oras e strict legat de dinamica acelui oras, o populatie mai tanara (deci mai activa) fiind un semnal al unui potential mai mare de dezvoltare si a faptului ca orasul reuseste mai bine sa atraga populatia tanara din alte zone. Toate orasele mari din Romania atrag o parte din populatia din zonele inconjuratoare mai slab dezvoltate (rural, urban mic), insa unele o fac mai eficient. Cel de-al doilea tabel prezinta situatia celor 15 orase ordonate descrescator in functie de procentul populatiei tinere (sub 40 de ani):

Oras Procent populatie 0-40 ani
1. Iasi 55.7%
2. Cluj-Napoca 55.3%
3. Timisoara 54.6%
4. Oradea 51.7%
5. Craiova 51.3%
6. Bucuresti 50.9%
7. Pitesti 50.8%
8. Sibiu 49.9%
9. Bacau 48.2%
10. Arad 48.1%
11. Galati 47.4%
12. Brasov 46.6%
13. Constanta 46.6%
14. Ploiesti 46.0%
15. Braila 43.7%

Cum era de asteptat, orasele cu un numar mare de studenti au un procent mai mare de populatie tanara (chiar daca in statistica oficiala de la recensamant studentii nu sunt inclusi daca resedinta lor din buletin e diferita). Explicatia e simpla, tinerii vin sa studieze in aceste orase (Iasi, Cluj, Timisoara) si o buna parte din ei hotarasc sa ramana mai departe in acel oras.

Acest lucru e confirmat si de tabelul urmator care prezinta situatia celor 15 orase ordonate descrescator in functie de procentul de populatie cu studii superioare:

Oras Procent populatie studii superioare
1. Bucuresti 33.7%
2. Cluj-Napoca 31.7%
3. Iasi 30.7%
4. Timisoara 30.0%
5. Pitesti 28.8%
6. Craiova 28.0%
7. Sibiu 28.0%
8. Constanta 27.1%
9. Ploiesti 26.8%
10. Brasov 26.5%
11. Oradea 26.4%
12. Bacau 24.2%
13. Arad 24.0%
14. Galati 20.4%
15. Braila 16.9%

Primele patru orase universitare din tara se afla pe primele 4 pozitii ale acestui top, un lucru care era previzibil. Studiile superioare inseamna (de obicei) locuri de munca mai bune si mai bine platite, dar schimba si asteptarile populatiei de la un anumit oras (cererea pentru evenimente culturale e mai mare, etc). Procentul Brailei, care e jumatate cat al Bucurestiului, ar trebui sa traga un semnal de alarma pentru autoritatile locale, e un semnal ca absolventii de studii superioare prefera sa plece din localitate (lucru confirmat si de tabelele de mai sus: Braila are una din cele mai mari scaderi ale populatiei, dar si cel mai mare procent de populatie imbatranita).

Ultimul tabel prezinta descrescator procentul locuintelor care au baie proprie din cele 15 orase. In 2013, chiar si pentru strandardele nu foarte ridicate (fata de Occident) ale Romaniei, e rusinos ca o locuinta aflata intr-un oras mare sa nu aiba baie proprie. Sigur, probabil vorbim de zone de la marginea oraselor, asa zisele “ghetouri”, inca prea sarace si slab dezvoltate, dar “meritul” este si al autoritatilor locale care nu dezvolta infrastructura oraselor in mod uniform si ignora cateodata procente semnificative din populatie (in cazul Brailei procentul ajungand chiar la peste 15% locuinte fara baie proprie, fiind depasita la acest capitol chiar si de unele comune mai rasarite din alte zone ale tarii).

Oras Procent locuinte cu baie in locuinta
1. Pitesti 98.5%
2. Cluj-Napoca 97.6%
3. Timisoara 96.6%
4. Oradea 96.5%
5. Constanta 96.0%
6. Bucuresti 95.2%
7. Brasov 95.1%
8. Sibiu 95.0%
9. Iasi 94.8%
10. Bacau 94.7%
11. Ploiesti 94.3%
12. Galati 93.6%
13. Craiova 92.5%
14. Arad 91.6%
15. Braila 84.5%

Clujul e orasul care domina cele 4 raportari analizate impreuna, reusind sa se claseze in toate topurile de mai sus pe una din primele doua pozitii. Timisoara e aproape in fiecare dintre rapoarte la un pas in urma Clujului si pe ansamblu e al doilea cel mai bine cotat oras in cele 4 topuri. Desi Bucurestiul nu e atat de bine clasat pe cat s-ar astepta majoritatea in cele 4 topuri (cu exceptia procentului de populatie cu studii superioare), pe ansamblu iese pe locul 3.

Pitestiul obtine un neasteptat loc 4 (tinand cont de marimea lui, desi ca si PIB Argesul e unul din judetele de top), urmat de Iasi, Oradea si Sibiu. Constanta reuseste contraperformanta de a se clasa pe ansamblu la mijlocul clasamentului, o pozitie slaba pentru un oras cu pretentiile de altadata ale Constantei. Craiova si Brasov incheie top 10, urmate de Arad, Ploiesti si Bacau. Galatiul si Braila incheie plutonul, cu Braila reusind “performanta” de a se clasa ultima in 3 dintre cele 4 topuri (si penultima in cel de-al patrulea).

Sigur ca o analiza mai riguroasa a oraselor ar trebui sa includa PIB-ul, salariile medii, infrastructura, etc, insa nu exista date oficiale INS pe orase pentru acesti indicatori ci doar la nivel judetean, asa ca o comparatie cu Bucurestiul care e analizat ca si oras ar fi incorecta. Am vazut multe persoane care cand vad o statistica de salarii medii a INS considera ca plusul de salarizare al Bucurestilui e enorm, fara sa tina cont insa ca se compara un oras cu 41 de judete, ori un judet are angajati si in zona rurala sau urbana mica, cu salarii care evident trag in jos media judetului raportat la resedinta de judet. La fel se intampla si in cazul PIB-ului pe locuitor, a compara o zona strict urbana cum e Bucurestiul cu un judet unde jumatate din populatie e rurala si de obicei fara aport semnificativ la PIB e evident fara sens. In plus aici ne-am propus sa facem doar o analiza pe baza datelor de la recensamantul din 2011.

Le-as propune insa cu aceasta ocazie directiilor judetene de statistica sa se gandeasca serios la realizarea unor analize la nivel de resedinta de judet, asta daca tot avem 41 de directii judetene de statistica si tot vorbim atat de mult despre regionalizare in ultima perioada. Daca tot culeg atatea date din judete, e pacat sa nu vedem statistici de PIB si salarii medii si la nivel de resedinta de judet.

Impozitul forfetar, “ajutor” pe timp de criza

Inca de la instalarea actualului guvern am avut impresia ca a fost facut in graba, pe baza unor negocieri politice fara logica, cu majoritatea ministrilor lipsiti de experienta in domeniile lor. Iar ultima propunere venita din partea ministerului de finante vine sa-mi intareasca ceea ce credeam.

In timp ce francezii tocmai au renuntat la aplicarea unui impozit forfetar pentru persoanele juridice in valoare de 1.300 de euro (pentru a contracara efectele crizei), aplicabil oricaror companii (chiar si cu pierderi) care au cifre de afaceri de peste 750.000 de euro, guvernul nostru a plusat, propunand un impozit de 1.500 de euro, tuturor companiilor, indiferent de cifra de afaceri, chiar acum in mijlocul crizei. Asta netinand cont ca majoritatea firmelor au probleme mari cu incasarea contravalorii facturilor, cu plata datoriilor catre stat sau plata ratelor catre banci si chiar cu mentinerea angajatilor din lipsa de comenzi si bani de salarii.

Dupa prima runda de negocieri, dandu-si seama probabil ca 1.500 de euro in plus la impozit inseamna un posibil faliment pentru firmele foarte mici, s-au facut mai multe praguri de impozitare, de 500 de euro pentru firmele cu cifre de afaceri sub 12.000 de euro, 1.000 de euro pentru firmele cu cifre de afaceri intre 12.000 si 50.000 de euro, 1.500 de euro pentru cifre de afaceri intre 50.000 si 100.000 de euro, etc. pana la 10.000 de euro pentru firmele cu cifra de afaceri de peste 30.000.000 de euro. Justificarea initiala a unui astfel de impozit a fost numarul mare al firmelor care raporteaza pierderi (cam 40%), banuite ca isi “ajusteaza” cheltuielile in asa fel incat sa nu aiba profit, deci nici impozit pe profit de platit. Nu neg ca o parte din aceste firme fac intentionat in asa fel incat sa nu aiba profit, dar acesta nu este in nici un caz un motiv de a pedepsi toate firmele. In plus, metoda “clasica” de a genera pierderi, adica marirea “artificiala” a cheltuielilor (cumpararea de masini, imobile, decontari diverse pe persoana juridica desi ele sunt folosite majoritar pentru beneficiul unei persoane fizice) astfel incat cheltuielile sa fie mai mari decat veniturile, este ea in sine generatoare de taxe si impozite (cheltuieli mari inseamna TVA platit mai mare, incasari mai mari pentru alte firme din care se vor plati impozite pe profit/venit/dividende mai mari, etc). Iar orice firma, cu profit sau pierdere, plateste multe alte impozite/taxe statului, in special cele salariale, care sunt in general semnificativ mai mari decat impozitele pe profit/venit. Deci chiar si aceste firme cu pierderi aduc contributii semnificative la bugetul tarii. De fapt e mai mult ca sigur ca inchiderea unei astfel de companii ar aduce bugetului o gaura semnificativ mai mare decat acei 500-10.000 de euro incasati ca si impozit forfetar, mai ales daca tinem cont ca vor fi dati afara si angajatii companiei, care cel mai probabil vor trai din ajutor de somaj o perioada, adica din banii statului. Dupa parerea mea, daca 10-15% din companii isi vor inchide portile din cauza acestui extra impozit (al carui efect impovarator este multiplicat de criza financiara) atunci statul nu va reusi sa stranga mai multi bani la buget. Ce e sigur insa e ca o parte din cele 600.000 de companii sunt nerentabile sau la limita rentabilitatii si in contextul actual vor prefera sa-si inchida afacerile, crescand astfel numarul de someri. Dilema este cat la suta din companii se vor afla in situatia de a inchide afacerea sau a concedia oameni pentru a compensa cresterea impozitelor. Chiar daca procentul nu va fi mare si disparitia acestor companii nu va genera o gaura mai mare bugetului decat plusul din impozitele noi venite de la companiile ramase pe piata care vor plati impozite mai mari, va exista si un alt efect sigur, pe langa marirea somajului: cresterea semnificativa a inflatiei. Marirea cheltuielilor/impozitelor unei companii duce in foarte scurt timp la marirea preturilor, iar cand 40% din companii vor resimti o crestere a impozitelor (chiar mai mult de 40%, pentru ca exista companii cu profit, care aveau impozit mai mic decat impozitul forfetar), cresterea preturilor va fi inevitabila. Chiar si reasezarea pietei va duce la inflatie (daca un numar mai mic de firme vor presta un tip de serviciu, acesta se va scumpi). Al treilea efect nedorit este evaziunea fiscala. In conditiile in care diferenta de impozit de platit va reprezenta pentru destule companii peste 5% din cifra de afaceri, adica poate chiar marja de rentabilitate a companiei, acestea vor prefera sa suspende activitatea si sa lucreze la negru, evitand astfel si vechile impozite pe care le plateau pana atunci.

In conditiile introducerii unui astfel de impozit, toate aceste trei efecte enumerate vor aparea sigur, singura dilema fiind in ce masura, lucru dealtfel foarte greu de prevazut. Intrebarea mea este de ce ar lua guvernul in perioada de criza o masura care va genera cu siguranta o crestere a somajului, inflatiei si evaziunii fiscale, dar nu la fel de sigur va genera si o crestere a incasarilor bugetare (de fapt ar putea duce chiar la o scadere a acestora, in functie de cum va reactiona mediul de afaceri). In plus, insasi legalitatea luarii unei astfel de masuri aplicabile cu 1 mai este discutabila, fiind stiut ca o modificare a codului fiscal ar trebui aplicata doar din 2010. Semnalul dat mediului de afaceri ar fi inca odata ca politica fiscala a Romaniei este impredictibila (doar de la inceputul anului s-au schimbat taxele pe salarii de vreo 2 ori) iar orice investitor serios s-ar gandi de 2 ori pe viitor daca merita sa faca afaceri intr-un astfel de mediu in care regulile se schimba de la o luna la alta.

Banca Transilvania nu va mai distribui actiuni gratuite

Presedintele consiliului de administratie al Bancii Transilvania, Horia Ciorcila, a declarat ca banca va renunta incepand de anul viitor sa mai distribuie actiuni gratuite, intrucat preturile actuale din piata nu fac atractiva o astfel de operatiune. El nu a mentionat daca banca va acorda sau nu dividende pentru anul 2008, insa ceea ce este cert este ca Banca Transilvania are un profit bun pe primele 3 trimestre din 2008, mai ales ca a avut loc si vanzarea participatiei la Asiban. Directorul general al bancii, Robert Rekkers a anuntat insa ca pentru trimestrul IV va constitui un provizion substantial pentru a nu fi surprinsi de eventualele probleme care ar putea aparea in continuare pe fondul crizei mondiale. Acest lucru va afecta probabil semnificativ profitul pe trimestrul IV al bancii.

Actiunile bancii vor reveni la tranzactionare dupa mai bine de trei luni de pauza in data de 19 decembrie sau cel mai tarziu in data de 5 ianuarie. Tranzactionarea actiunilor TLV a fost suspendata in data de 2 septembrie pentru a putea fi derulata o operatiune de consolidare a valorii nominale, de la 0.1 RON la 1 RON/actiune prin transformarea a 10 actiuni vechi intr-o actiune noua. Intre timp insa indicele BET a pierdut inca 45% din valoarea din septembrie din aceasta cauza existand o asteptare negativa asupra valorii la care vor reintra la tranzactionare actiunile TLV (desi ultima cotatie pentru actiunile TLV la Bursa de la Sibiu pentru sfarsitul lunii martie este de aproximativ 0.64 RON dupa valoarea veche, echivalentul a 6.4 RON la valoarea noua, insa si pe bursa de la Sibiu actiunea a fost suspendata in aceasta perioada de la tranzactionare si intre timp au avut loc multe alte evenimente).

De asemenea banca a reusit sa atraga un imprumut de 100 de milioane de euro de la BERD, care este actionar principal al bancii. Banii vor fi folositi pentru creditarea IMM-urilor, domeniu in care banca detine o cota importanta de piata (aproximativ 18%). O alta veste buna pentru banca este ca inca reuseste sa atraga depozite mai mari decat sumele pe care le acorda sub forma de credite, fiind una dintre putinele banci care reusesc acest lucru.

Noile norme bancare reduc semnificativ valoarea creditului

Noile norme bancare, impuse atat de BNR cat si de criza financiara internationala, reduc semnificativ valoarea creditelor. Bancile nu mai dispun de bani multi si “ieftini”, ceea ce le permite sa inaspreasca conditiile de creditare, reducand astfel riscurile de neplata asociate unui credit. Bancile cer avansuri si garantii mai mari, iar sumele maxime acordate scad chiar si la jumatate fata de vechile conditii de creditare. Avantajate sunt persoanele care au venituri foarte mari, de peste 5000-6000 de lei, care vor putea sa aiba in general un grad de indatorare de pana in 70%, in timp ce pentru veniturile sub 3000 de lei gradul de indatorare va fi de maxim 40-50% (conditiile insa difera de la o banca la alta). Creditele cu avans zero sau avans de pana in 15% sunt pe cale de disparitie, iar garantiile imobiliare vor trebui sa fie in general in valoare de peste 130% din valoarea creditului.

Bonitatea unui client si relatia lui cu banca vor incepe sa conteze din ce in ce mai mult, cei cu un istoric bun de plata al creditelor precedente fiind avantajati. Daca nu ati avut intarzieri de plata la creditele precedente este mult mai probabil ca veti putea obtine un credit nou fata de un client nou (care nu are istoric de plati cu banca) sau care are un istoric negativ.

De asemenea, creditele in valuta vor fi mai rare, mai ales cele pe perioade mai lungi. Chiar si clientii cu venituri mari vor fi limitati ca si grad de indatorare la 50% din venituri pentru creditele in valuta pe perioade lungi.

Totusi, nu trebuie sa va alarmati ca bancile nu vor mai da credite. Chiar daca momentan bancile au acces la mai putini bani decat inainte, trebuie inteles ca principala metoda a bancilor de a face profit este prin acordarea de credite. Diferenta va fi ca bancile isi vor “permite” sa selecteze clientii mai atent, in functie de gradul de risc si venituri, si sa ceara dobanzi si garantii mai mari decat inainte. Singurul lucru pe care il puteti face in ideea de a avea acces mai usor la credite in viitor este de a avea un istoric bun de plati pentru creditele actuale (preferabil fara intarzieri), intrucat acest lucru va conta din ce in ce mai mult in viitor. De asemenea, n-ar fi o idee rea sa strangeti intai un avans semnificativ (25-30%) inainte de a solicita un credit.

Crestere economica “chinezeasca” in trimestrul doi

In timp ce marile economii occidentale se confrunta cu perioade de incetinire serioasa a cresterii economice si chiar cu recesiune economica, Romania a reusit sa aiba o crestere economica de 9,3% pe trimestrul doi al acestui an raportat la acelasi trimestru din 2007. Pe ansamblu, prima jumatate a anului a adus o crestere de 8,8%, mai mare decat previziunile celor mai optimisti analisti.

Produsul Intern Brut (PIB) pe primul semestru a fost de 53,3 miliarde euro, iar masurile BNR de a creste dobanda de interventie nu par a fi redus apetitul pentru consum al populatiei. Totusi, o buna parte a cresterii este datorata anului agricol net superior fata de 2007 si cresterii din domeniul constructiilor, ambii factori putand afecta insa negativ cresterea economica pentru 2009 datorita inconstantei care poate aparea in domeniul agricol si a preconizatei scaderi de ritm din domeniul constructiilor datorata inaspririi conditiilor de creditare. In aceste conditii, majoritatea specialistilor se asteapta la o reducere semnificativa a cresterii economice pentru anul viitor catre o valoare mai apropiata mediei UE.

Analistii internationali vorbesc de cateva luni bune de o aterizare “dura” a economiei romanesti, insa momentan se pare ca singura care a aterizat dur este bursa, care este mult mai sensibila la sentimentele investitorilor straini si a scazut fara sa tina cont de performantele economice locale. Conform acestei logici inverse, probabil vom vedea cresteri semnificative pe bursa doar cand economia isi va incetini serios cresterea :)

Ce ascunde dobanda de 20% la depozite

Bank Leumi a lansat un depozit cu o dobanda spectaculoasa, cel putin la prima privire: 20% dobanda anuala pentru depozitele cu termen de o luna. Desigur ca in spatele acestui depozit se afla mai mult decat pare la prima privire, pentru ca nici o banca nu ar oferi o asemenea dobanda intrucat bancile se pot finanta cu dobanzi mult mai mici din alte parti (chiar si de la alte banci), deci oferirea unei dobanzi de 20% clientilor pare irationala.

Si totusi, banca chiar ofera dobanda de 20% (impozabila desigur) clientilor care isi deschid un depozit cu termen de o luna. Exista insa cateva conditii, care transforma acest depozit mai mult intr-o metoda (posibil eficienta) de marketing a bancii decat intr-o metoda miraculoasa de economisire. Conditiile sunt urmatoarele: suma depusa trebuie sa fie intre 1.000 si 5.000 de lei, iar la scadenta (adica dupa prima luna) depozitul nu mai poate fi prelungit cu acelasi tip de depozit. In schimb, clientul este obligat sa aleaga un alt tip de depozit (de obicei de minim 6 luni) oferit de banca (cu dobanzi “normale” intre 9 si 11,5%) sau deschiderea unui cont curent cu dobanda de 6,75%.

In concluzie, daca un client deschide un astfel de depozit cu dobanda de 20%, acest depozit va avea scadenta dupa prima luna fara a putea fi prelungit, iar banca va trebui sa plateasca o dobanda de maxim 84 lei intrucat suma maxima pentru un astfel de depozit este de 5.000 de lei (am considerat a 12-a parte din dobanda anuala de 20%). In cazul in care clientul a depus 5.000 de lei, dupa prima luna va avea aproximativ 5070 lei (am scazut impozitul) pe care insa va trebui sa ii depuna intr-un nou depozit “obisnuit” la termen (deci unul cu dobanda normala) sau intr-un cont curent cu dobanda de 6,75%. Presupunand ca banii vor fi depusi intr-un depozit cu termen de 6 luni si dobanda de 11,5%, clientul va tine banii in conturile bancii cel putin 7 luni, iar dobanda anualizata pe care o va primi de fapt pentru cele 7 luni va fi de aproximativ 12,7% (minus impozit). In cazul in care depozitul al doilea pe care il alege clientul este pe 12 luni, dobanda anualizata devine 12,15%. De fapt clientul beneficiaza doar de o luna de dobanda ridicata si pentru o suma de maxim 5.000 de lei, castigul lui real fiind de aproximativ 30 de lei fata de cat ar fi castigat in urma depunerii banilor intr-un depozit obisnuit. Desigur ca 30 de lei in plus nu reprezinta un venit spectaculos si in nici un caz ceva la care sa ne asteptam de la o dobanda asa zis de 20%, insa este mai bun decat nimic (eventual se pot face mai multe depozite de acest tip). Iar pentru banca este un cost minor pe care il plateste in speranta atragerii de clienti noi, impresionati de nivelul dobanzii (in general atragerea unui client nou costa mult mai mult decat 30 de lei).

BCE creste dobanda de referinta

Banca Centrala Europeana (BCE) a decis majorarea dobanzii de referinta cu 0.25%, pana la 4.25%. Intrucat majoritatea creditelor contractate in Romania sunt in euro, aceasta decizie va duce la cresterea costului creditelor atat in Europa dar si pe piata locala, mai ales ca multe banci modifica dobanzile la credite periodic in functie de indicatorul EURIBOR, care a crescut cu un procent asemanator de la inceputul anului (cu 0.3%, de la 4.66% la 4.96%). Aceasta masura a BCE se adauga deciziei recente a BNR de a majora dobanda de referinta pentru leu la 10%, fiind un factor in plus (si chiar mai important) care va determina cresterea costului creditelor in perioada urmatoare.

ING introduce serviciul Plati Expres

Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti la o banca pentru a plati o factura de utilitati dupa ora 16 si sa fiti refuzati desi banca avea program pana la ora 17 sau 18? Personal mi s-a intamplat de foarte multe ori sa vad oameni venind sa plateasca si sa fie refuzati. Niciodata n-am reusit sa inteleg de ce plata facturilor are un program diferit decat al bancii. Oricare ar fi motivul, aceasta masura loveste in client, care trebuie sa “fuga” de obicei mai repede de la servici pentru a-si plati factura. Sigur ca pentru cei care se pricep sa foloseasca cat de cat un calculator exista posibilitatea de a plati facturile pe internet, e drept, de obicei contra unui cost lunar de acces al serviciului de internet banking. Alte banci au implementat plati direct la bancomat, insa prea putine tipuri de utilitati pot fi platite asa (de obicei facturile de telefonie), iar acestea pot parea complicate pentru unii clienti, fiind nevoie de introducerea codului client si a sumei de plata (in conditiile in care multe persoane, de obicei mai in varsta, inca nu stiu cum sa-si ridice salariul de pe card sau au retineri sa o faca pentru a nu “gresi” ceva).

ING a gasit o solutie simpla si a introdus serviciul Plati Expres. Posesorii unui card ING pot merge intr-un ING Office cu factura oricand intre orele 7 si 23, iar pentru a o plati trebuie doar sa treaca cardul prin aparat si sa treaca codul de bare al facturii prin fata unui cititor de coduri de bare. Odata recunoscuta factura, aparatul va sti ce suma trebuie platita si cine este clientul de pe factura, posesorul cardului trebuind doar sa confirme tranzactia si suma introducand codul PIN al cardului. ING pretinde ca o astfel de operatiune dureaza doar 20 de secunde pentru fiecare factura platita. Sigur ca si scanatul codului de bare poate parea complicat unora (factura trebuie pozitionata cu scrisul in sus si codul de bare in dreptul marcajului), insa este oricum mai simplu decat introducerea manuala a codului client si a sumei de plata la un bancomat (dupa ce anterior trebuie sa selectezi din meniu optiunea Plata facturi, tipul facturii, etc), iar tipul de facturi care pot fi platite este mult mai variat decat la bancomatele care au optiune de plata facturi. Deci se pare ca oricare ar fi fost justificarea bancilor pentru a nu permite plata facturilor dupa ora 16, ING a gasit solutia ca acestea sa poata fi platite chiar si in weekend pana la ora 23, si in plus dureaza chiar mai putin decat plata la banca unde in afara faptului ca de obicei trebuie sa stai la coada, un om de la ghiseu nu poate face aceasta operatiune in 20 de secunde (de obicei trebuie sa dea restul, plata facandu-se cash, sa tipareasca chitanta, sa te puna sa semnezi, etc).

Cateodata stau si ma intreb de ce oare nu s-au facut lucrurile astea de mai multa vreme, dar apoi imi amintesc ca nu de mult, prin anul 2000-2001, firmele nu-si puteau depune banii in cont la unele banci decat pana la ora 13, iar Trezoreria avea program cu publicul pana la ora 12. Intre timp lucrurile s-au mai reglementat (acum in sfarsit Trezoreria are un program cu publicul decent), iar ultima data mi-am platit chiar impozitele locale la primaria Cluj-Napoca cu cardul. Chiar daca lucrurile acestea se fac in Occident de zeci de ani, este bine totusi ca lucrurile evolueaza si la noi. Sper sa avem surprize placute in curand si din partea ITM (Inspectoratul Teritorial de Munca), CNAS (Casa Nationala de Asigurari de Sanatate) si a altor institutii de stat a caror program cu publicul lasa mult de dorit (sunt curios cate tari mai exista in Europa a caror institutii de stat au program redus sau chiar deloc vinerea, asta dupa ce ca si in celelalte zile e de doar 4-6 ore).

BVB schimba orarul si comisioanele

Incepand cu luna iunie BVB va mari orarul de tranzactionare cu doua ore, inchiderea bursei urmand sa aiba loc la ora 16:30. De asemenea BVB va reduce si comisioanele cu 10%, intrucat se asteapta la o majorare a volumului de tranzactionare pana la o medie zilnica de 14 milioane de euro care sa compenseze reducerea comisioanelor. In cazul in care volumul mediu de tranzactionare va ajunge la 16 milioane de euro, in luna urmatoare lunii in care s-a realizat aceasta medie comisioanele vor fi reduse din nou cu inca 5%.